Nu mă respecți!!!
…și poate ieși trântind ușa de perete
…sau închei brusc apelul
…sau poate izbucnești în plâns 
Și te copleșesc emoții puternice de frustrare, tristețe, neputința, descurajare …poate dezamăgire.
Sau toate la un loc.
Și te simți singură și neajutorată.
Lipsită de protecție.
Nu ești văzută! Nu esti auzită! Parcă nu contezi.Nu exiști.
Din nou.
Și, copleșită de intensitatea emoțiilor, îți promiți solemn că e ultima dată când mai accepți.
Când îi permiți să-ți pună călușul în gură.
Când îi permiți să te mintă ca și cum nu ai fi suficient de importantă să meriți adevărul.
Când ti se spune că știe ce vrei să spui, nefiind lăsată să îți exprimi opinia.
Când nu ți se vorbește frumos
Când esti întreruptă in mijlocul frazei
Când nu ți se cere părerea
Când ți se pun la îndoială vorbele, sentimentele, intențiile
Când vrei să contribui cu expertiza ta la un proiect, însă primează mediocritatea …
Și pentru câteva clipe, simți că preiei controlul și îți restaurezi stima de sine. Începi să primești aer.Să respiri.
Gata!? Până aici! Îți îndrepți spatele și îți ridici bărbia!
Ești hotărâtă! Te simți puternică!
Savurezi încă 10’ de putere…
Apoi…
…realizezi că e nevoie să te întorci și să-i comunici cu fermitate ultimatumul. 
Și, dintr-un colț neștiut de inimă te străbate un fior ca un fulger care îți înmoaie instant picioarele.
Dar dacă…?
Și dacă….?
Te ia cu leșin .
Brusc, tot castelul de încredere se prăbușește cu zgomot asurzitor.
Se sparg cu zgomot de asfalt acele părți din tine care tocmai s-au bucurat ca sunt văzute și auzite.
Trădarea le doare cel mai tare.
Trădarea din partea ta!
Tu alegi să renunți din nou la ele.
Tu decizi ca nu merită să fie văzute și auzite!
Tu nu crezi că meriți să fii tratată corect și frumos
Tu nu crezi ca ești suficient de valoroasă
Și doare, cumplit de tare doare să recunoști toate astea!
Și totuși…de ce o faci?
De ce îți faci asta?
Te invit să-ți iei 2’ și să-ți răspunzi.In taină. Dar cu curaj. 
E primul pas spre vindecare. Să observi. Să conștientizezi . Să fii sinceră cu tine.
Și e un pas uriaș! Și știu ca ți-e frică și ca te doare. Dar merită.
Eu te voi ghida și spre urmatorul pas, după ce mă asigur ca l-ai parcurs pe primul.
Nu ești singura! Sunt cu tine în această calatorie!
Și nu renunț până nu reușim… !
Și tu, și eu
Împărtășește cu mine măcar o contientizare pe care ți-am adus-o 
Cu prietenie, L
