𝑴𝒖𝒍𝒕̦𝒖𝒎𝒆𝒔𝒄 𝒊𝒏𝒔𝒆𝒂𝒎𝒏𝒂 𝒓𝒆𝒄𝒖𝒏𝒐𝒔̦𝒕𝒊𝒏𝒕̦𝒂̆?

Azi a fost pilda celor 10 leproși la evanghelia citită la Sfânta liturghie .

Cei 10 care sunt vindecați, dar doar unul singur se întoarce să mulțumească .

Doar acel unul singur a simțit recunoștință .

Sau or fi simțit-o și ceilalți, dar au ales să mulțumească în gând?

Și mintea mea introspecta începe să caute niște răspunsuri . Si cum adevărul se simte în corp, m-am pus pe observat .

Recunoștința este o stare de vibrație foarte înaltă .

Ea nu se poate simți decât dacă ești în aici și acum .

Dacă simți 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵̦𝘢̆ .

Nu când cotrobăi prin întâmplările de ieri și nici când îți faci griji pentru cele de mâine .

Când trăiești în acest moment .

Cu toată ființa ta .

Când te dăruiești celuilalt plenar și creezi un spațiu sigur pentru ca el sa se manifeste autentic .

Intenția lui Dumnezeu este să ne aducă la starea de iubire și recunoștință.

Dar cum să simți iubire și recunoștință când ți se întâmplă lucruri rele: pici un examen, ai un accident, suferi o pierdere sau ești marginalizat de ceilalți?

𝗖𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗮𝗶𝗰𝗶 𝗲 𝘀𝗲𝗰𝗿𝗲𝘁𝘂𝗹!

Fie că le cunoști, fie că nu le cunoști, legile universale funcționează implacabil . Fără discriminare . Universul este mereu in echilibru .

Tocmai de aceea când noi avem o atitudine polarizată, adică ne uităm la un eveniment sau o persoană și ne creem fantezia că este 𝗗𝗢𝗔𝗥 bun, frumos și luminos și suntem orbi la opusul acestor trăsături, adică la aspectele negative, pe lângă că noi construim pe o fundație înclinată, ne condamnăm încet și sigur la dezamăgire.

Și dezamăgirea e bună . Pentru că ne scoate din amăgire și echilibrează percepția .

𝘊𝘢̂𝘯𝘥 𝘱𝘢𝘳𝘤𝘶𝘳𝘨𝘪 𝘶𝘯 𝘱𝘳𝘰𝘤𝘦𝘴 𝘵𝘦𝘳𝘢𝘱𝘦𝘶𝘵𝘪𝘤 𝘥𝘦 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘢𝘳𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘪𝘯𝘥 𝘭𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘥𝘶𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪 𝘴𝘪 𝘱𝘰𝘭𝘢𝘳𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪 𝘳𝘦𝘶𝘴̦𝘦𝘴̦𝘵𝘪 𝘴𝘢̆ 𝘷𝘦𝘻𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘤𝘦𝘢 𝘴𝘪𝘵𝘶𝘢𝘵̦𝘪𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘷𝘰𝘤𝘢𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘵̦𝘪-𝘢 𝘴𝘦𝘳𝘷𝘪𝘵 𝘴̦𝘪 𝘢𝘪 𝘢𝘷𝘶𝘵 𝘧𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘣𝘦𝘯𝘦𝘧𝘪𝘤𝘪𝘪 𝘪̂𝘯 𝘷𝘢𝘭𝘰𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘵𝘢𝘭𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘪̂𝘯𝘢𝘭𝘵𝘦; 𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤𝘢̆ 𝘴-𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘮𝘱𝘭𝘢𝘵 𝘰𝘱𝘶𝘴𝘶𝘭, 𝘢𝘥𝘪𝘤𝘢̆ 𝘷𝘢𝘳𝘪𝘢𝘯𝘵𝘢 𝘪𝘥𝘦𝘢𝘭𝘢̆, 𝘤𝘦𝘢 𝘥𝘶𝘱𝘢̆ 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘪̂𝘯𝘤𝘢̆ 𝘵𝘢̂𝘯𝘫𝘦𝘴̦𝘵𝘪 𝘴̦𝘪 𝘢𝘤𝘶𝘮, 𝘢𝘪 𝘧𝘪 𝘢𝘷𝘶𝘵 𝘧𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘥𝘦𝘻𝘢𝘷𝘢𝘯𝘵𝘢𝘫𝘦 .

Știu că o să citești de două ori ultima frază .

Si te înțeleg perfect!

Pentru că și eu am avut nevoie de mult antrenament să-mi flexibilizez mintea, pentru a putea să observ și plusurile și minusurile dintr-o situație . Si încă lucrez la asta.

Nu te impacienta că nu-ți iese din prima . E un proces .

Insă te încurajez să-l începi .

Si știi de ce?

Pentru că , la finalul lui, vei vedea că totul a fost perfect exact așa cum a fost . Vei vedea ca Dumnezeu a fost mereu acolo și te-a ținut în brațe.Doar ca nu l-ai văzut.

Si acela e momentul în care simți profundă recunoștință și o iubire nemărginită .

Sunt emoții atât de intense care te copleșesc și simți nevoia să le împărtășești .

Si prima persoana către care mergi, e cea care ți-a facilitat experiență .

Pur și simplu țâșnește din tine acel MULTUMESC care transferă lumina din tine în celălalt .

Devii una în spirit cu binefăcătorul tău .

Dumnezeu nu are nevoie de recunoștință noastră, noi avem nevoie să creștem în așa fel încât să simțim recunoștință.

Nu e treaba mea să decid ce au simțit cei nouă, dar părerea mea personală este că cel de-al 10-lea a simțit recunoștință și iubire .

Si s-a întors s-o împărtășească cu binefăcătorul lui.

.

.

.

Cu iubire și recunoștință,

Lăcrămioara